Bazele unei formule — celula, referinta, operator
+ (adunare), - (scadere), * (inmultire), / (impartire), ^ (ridicare la putere).
1. Dai clic pe celula in care vrei rezultatul (ex. D2).
2. Tastezi semnul =.
3. Dai clic pe celula B2 (sau o tastezi direct) — Excel o adauga in formula.
4. Tastezi operatorul, apoi dai clic pe C2.
5. Apesi Enter — celula afiseaza rezultatul, dar formula ramane pastrata "in spate"; o vezi din nou daca dai clic pe celula si te uiti in bara de formule de deasupra tabelului.
Intr-un registru de stocuri, coloana B are cantitatea de manusi consumate (in cutii), coloana C are pretul unei cutii, iar in D2 vrei valoarea totala. Scrii: =B2*C2. Daca B2 = 12 cutii si C2 = 12,50 lei, D2 va afisa 150 (12 × 12,50 = 150 lei).
In lectia asta folosim numele functiilor in engleza (SUM, AVERAGE, IF etc.), asa cum apar cel mai des in Excel. Daca la tine functiile apar traduse in romana (de exemplu SUMA in loc de SUM), cauta echivalentul din meniul de sugestii al Excel — functioneaza identic, doar numele difera. Pe multe calculatoare cu setari regionale de Romania, Excel foloseste punct-si-virgula ( ; ) intre argumentele unei functii, nu virgula — pentru ca virgula e deja folosita ca separator zecimal (23,5 in loc de 23.5). Formulele din aceasta lectie sunt scrise cu ; intre argumente, exact ca pe un calculator romanesc obisnuit.
SUM si AVERAGE — insumare si medie pe un interval
AVERAGE(interval) calculeaza media aritmetica a valorilor din acel interval (suma lor impartita la numarul de valori).
Un interval se scrie ca celula-de-start:celula-de-final, de exemplu
B2:B6 inseamna "toate celulele de la B2 pana la B6, inclusiv".
In coloana B, randurile 2-8, ai numarul de seringi consumate in fiecare din cele 7 zile ale saptamanii. Ca sa afli consumul total, scrii intr-o celula libera: =SUM(B2:B8). Rezultatul e suma tuturor celor 7 valori.
Coloana B, randurile 2-6, contine 5 masuratori de puls din aceeasi tura: 78, 82, 75, 88, 80 (bpm — batai pe minut). Scrii in B8: =AVERAGE(B2:B6).
Calculul pe care il face Excel: (78 + 82 + 75 + 88 + 80) / 5 = 403 / 5 = 80,6.
Celula B8 va afisa 80,6 — pulsul mediu al pacientului in acea tura.
Daca vrei aceeasi formula pentru mai multi pacienti (o coloana per pacient sau un rand per pacient), nu o rescrii de fiecare data: dai clic pe celula cu formula gata scrisa, apoi tragi de coltul mic din dreapta-jos al celulei (cursorul se transforma intr-o cruciulita subtire) peste celulele urmatoare. Excel copiaza formula si adapteaza automat referintele — vezi in atomul despre referinte absolute de ce uneori NU vrei sa se adapteze.
MIN si MAX — gasirea valorilor extreme
MAX(interval) returneaza cea mai mare valoare numerica din acelasi interval.
Ambele sunt utile cand vrei sa vezi rapid un varf intr-un sir de masuratori, fara sa parcurgi vizual fiecare valoare.
Coloana B, randurile 2-7: 118, 125, 132, 121, 145, 119 (mmHg).
In B9 scrii: =MIN(B2:B7) → rezultat 118.
In B10 scrii: =MAX(B2:B7) → rezultat 145.
Fara sa numeri sau sa cauti cu ochiul, vezi imediat ca valoarea cea mai mare inregistrata a fost 145, in ziua a 5-a.
MIN si MAX aplicate pe o coloana cu date ale mai multor pacienti (de exemplu, IMC-ul fiecaruia dintr-o lista) iti arata instant cine are valoarea cea mai mica si cine valoarea cea mai mare din acel grup — util pentru o privire rapida inainte de a intra in detalii pentru fiecare caz in parte.
COUNT si COUNTIF — numarare simpla si numarare conditionata
COUNTIF(interval; criteriu) numara doar celulele care indeplinesc o conditie pe care o scrii tu. Criteriul textual sau cu operator se scrie intre ghilimele, de exemplu
">=38".
Coloana B, randurile 2-8, ar trebui sa aiba 7 valori de temperatura (o masuratoare pe zi, o saptamana). =COUNT(B2:B8) returneaza 7 daca toate celulele sunt completate cu numere; daca returneaza 5, inseamna ca 2 zile nu au fost inregistrate.
Aceleasi 7 valori de temperatura in B2:B8: 36,8 / 37,1 / 38,4 / 37,9 / 38,1 / 36,9 / 37,2.
Scrii: =COUNTIF(B2:B8;">=38").
Excel verifica fiecare celula: 38,4 ≥ 38 (da), 38,1 ≥ 38 (da), restul sunt sub 38. Rezultat: 2 — pacientul a avut 2 zile cu temperatura de febra din cele 7.
"<18,5" — valori sub un prag
">24,9" — valori peste un prag
"Normal" — numara celulele care contin exact acel text (util daca ai deja o coloana cu etichete puse de o formula IF)
Daca ai un tabel cu 20 de pacienti (randurile 2-21) si 7 zile de masuratori (coloanele B-H), formula =COUNTIF(B2:H21;">=38") iti spune de cate ori a aparut o valoare de febra in tot tabelul — dar nu iti spune la cati pacienti diferiti a aparut cel putin o data, pentru ca acelasi pacient poate avea febra in 2-3 zile si e numarat de mai multe ori.
Ca sa afli la cati pacienti temperatura a trecut de 38 de grade macar o data, ai nevoie de doi pasi:
1. Adaugi o coloana ajutatoare I, cu cate o formula COUNTIF pe rand: in I2 scrii =COUNTIF(B2:H2;">=38") si o copiezi pana in I21 — fiecare celula din I iti spune de cate ori a avut acel pacient febra in saptamana lui.
2. Numeri cate randuri din coloana ajutatoare sunt peste zero: =COUNTIF(I2:I21;">0") — acesta e raspunsul: numarul de pacienti (nu de masuratori) care au avut cel putin o zi cu febra.
Functia IF — semnalarea automata a unei conditii
B2>=38), si daca aceasta e adevarata afiseaza primul rezultat, altfel afiseaza al doilea. Operatorii de comparatie folositi in conditie sunt: > (mai mare), < (mai mic), >= (mai mare sau egal), <= (mai mic sau egal), = (egal), <> (diferit).
B2 contine temperatura masurata: 38,1. In C2 scrii: =IF(B2>=38;"Febra";"Normal").
Excel intreaba: este 38,1 mai mare sau egal cu 38? Da → afiseaza primul text: "Febra".
Daca B2 ar fi fost 37,6 (subfebrilitate, nu febra), conditia ar fi falsa, iar C2 ar afisa "Normal". Pragul de 38 de grade este cel folosit medical pentru febra; valorile intre 37,3 si 37,9 se numesc subfebrilitate si nu intra in aceasta categorie.
Cand ai trei rezultate posibile (nu doar doua), pui un al doilea IF in locul celui de-al treilea argument. Pentru IMC (indicele de masa corporala): daca IMC e sub 18,5 e "Sub greutatea normala", daca e peste 24,9 e "Peste greutatea normala", altfel e "Normal":
=IF(D2<18,5;"Sub greutatea normala";IF(D2>24,9;"Peste greutatea normala";"Normal"))
Primul IF verifica pragul de jos; daca acesta e fals, al doilea IF (scris in locul lui "altfel") verifica pragul de sus; daca si acesta e fals, ramane concluzia "Normal".
Daca scrii =IF(B2>=38;Febra;Normal) fara ghilimele in jurul cuvintelor "Febra" si "Normal", Excel crede ca Febra si Normal sunt nume de celule (ca A1 sau B2) si afiseaza eroarea #NAME?. Regula de recunoscut: orice text care nu e o referinta de celula sau un numar, in interiorul unei formule, trebuie sa fie intre ghilimele duble.
Referinte absolute — cand nu vrei ca o celula sa se mute la copiere
Ai o celula G3 unde ai scris o singura data pragul superior normal pentru IMC: 24,9. In coloana D ai IMC-ul fiecarui pacient (D2, D3, D4...). In E2 scrii: =IF(D2>$G$3;"Peste normal";"Normal") si copiezi formula in jos pana la E6.
Pentru ca G3 are semnul $ pe ambele parti, formula din E3 devine =IF(D3>$G$3;...), cea din E4 devine =IF(D4>$G$3;...) — D se adapteaza normal (referinta relativa), dar $G$3 ramane mereu G3, la fel in toate cele 5 randuri.
Daca scrii formula fara $, adica =IF(D2>G3;"Peste normal";"Normal"), si o copiezi in jos, in randul 3 devine automat =IF(D3>G4;...) — compara IMC-ul pacientului cu celula G4, care e probabil goala sau contine altceva, nu pragul tau. Rezultatul pare plauzibil (nu da eroare), dar e gresit: fiecare rand se compara cu o celula diferita in loc de acelasi prag. Cum recunosti greseala: dai clic pe cateva celule din coloana rezultat si te uiti in bara de formule — daca referinta la prag e diferita de la un rand la altul (G3, apoi G4, apoi G5...), lipseste semnul $.
Recapitulare — un registru complet de IMC pe sectie
^, deci formula pentru randul 2 este =B2/(C2^2), unde B2 e greutatea si C2 e inaltimea in metri. Intervalul general folosit pentru "greutate normala" este 18,5 - 24,9 — il folosim mai jos doar ca exemplu numeric de lucru, nu ca sfat sau evaluare medicala.
Coloane: A = Nume, B = Greutate (kg), C = Inaltime (m), D = IMC, E = Semnal.
Prag jos, celula G2 = 18,5. Prag sus, celula G3 = 24,9.
Randul 2 — Popescu Ion: 82 kg, 1,78 m
Randul 3 — Ionescu Maria: 58 kg, 1,60 m
Randul 4 — Georgescu Ana: 95 kg, 1,72 m
Randul 5 — Radu Vasile: 70 kg, 1,75 m
Randul 6 — Dumitrescu Elena: 65 kg, 1,65 m
D2: =B2/(C2^2)
E2: =IF(D2<$G$2;"Sub normal";IF(D2>$G$3;"Peste normal";"Normal"))
Popescu Ion: 82 / (1,78 × 1,78) = 82 / 3,1684 = 25,880571... ≈ 25,88 → Peste normal
Ionescu Maria: 58 / (1,60 × 1,60) = 58 / 2,56 = 22,65625 ≈ 22,66 → Normal
Georgescu Ana: 95 / (1,72 × 1,72) = 95 / 2,9584 = 32,111952... ≈ 32,11 → Peste normal
Radu Vasile: 70 / (1,75 × 1,75) = 70 / 3,0625 = 22,857142... ≈ 22,86 → Normal
Dumitrescu Elena: 65 / (1,65 × 1,65) = 65 / 2,7225 = 23,875114... ≈ 23,88 → Normal
Excel pastreaza in celula valoarea completa, cu toate zecimalele ei (25,880571...), chiar daca formula pare sa dea un numar "rotund". Ca sa afisezi doar doua zecimale (25,88), formatezi celula — clic-dreapta pe celula → Formatare celule → Numar → 2 zecimale, sau butonul "Reduce zecimale" din bara de instrumente. Asta schimba doar ce vezi pe ecran; celula continua sa retina si sa foloseasca in calcule valoarea completa. Daca refaci acest exemplu si celula D nu e formatata, e normal sa vezi mai multe cifre dupa virgula — nu inseamna ca ai gresit formula.
Media pe grup: =AVERAGE(D2:D6) foloseste valorile complete retinute in coloana D (nu cele afisate rotunjit mai sus): (25,880571+22,65625+32,111952+22,857142+23,875114)/5 = 127,381029/5 = 25,476206... afisata cu doua zecimale ≈ 25,48.
Atentie: daca ai aduna manual doar valorile deja rotunjite la 2 zecimale (25,88+22,66+32,11+22,86+23,88=127,39, /5=25,478), iese aproape acelasi rezultat afisat — dar e o coincidenta a acestui exemplu, nu metoda corecta. AVERAGE calculeaza mereu din valorile complete din celule, nu din ce vezi afisat pe ecran.
Cel mai mic IMC: =MIN(D2:D6) = 22,66 (Ionescu Maria)
Cel mai mare IMC: =MAX(D2:D6) = 32,11 (Georgescu Ana)
Cati din cei 5 sunt peste normal: =COUNTIF(D2:D6;">24,9") = 2
Cate valori sunt completate in coloana D: =COUNT(D2:D6) = 5 (confirmi ca niciun rand nu a ramas necalculat)
Un registru ca acesta contine date medicale identificabile (nume + valori). Nu il lasi deschis pe un monitor vizibil altor persoane, nu il trimiti prin canale neprotejate si il stochezi doar unde ai voie, conform regulilor unitatii sanitare unde lucrezi. Pentru exercitiile de mai jos si pentru orice exemplu de invatare, foloseste nume inventate, niciodata date reale de pacienti.
Ai vazut cum un tabel de numere devine, cu cateva formule, un rezumat clar si un semnal automat. In lectia urmatoare inveti cum transformi aceleasi date intr-un grafic — o reprezentare vizuala care arata dintr-o privire ce arata acum un sir de formule.