Invatare Atomica

Prelucrarea informatiilor: formule si functii

SUM, AVERAGE, MIN, MAX, COUNT, COUNTIF, IF si referinte absolute — aplicate pe date medicale

Progres lectie:
0%
🎯

Obiectivul lectiei

Un tabel cu numere devine util abia cand foaia de calcul le prelucreaza singura: iti spune media, iti gaseste valoarea cea mai mare, iti numara cazurile care depasesc un prag si iti semnaleaza automat ce anume iese din normal. In aceasta lectie inveti formulele si functiile de baza din Excel — SUM, AVERAGE, MIN, MAX, COUNT, COUNTIF si IF — plus referintele absolute, ca sa poti tine si prelucra date de sectie (parametri masurati, stocuri de materiale, evidenta pacientilor) fara sa numeri sau sa aduni manual.

Dupa aceasta lectie vei putea:

  • Sa scrii o formula corecta intr-o celula, folosind referinte de celule si operatori aritmetici
  • Sa calculezi o suma cu SUM si o medie cu AVERAGE pe un interval de celule
  • Sa gasesti valoarea minima si maxima dintr-un interval cu MIN si MAX
  • Sa numeri celule cu COUNT si sa numeri celule care indeplinesc o conditie cu COUNTIF
  • Sa construiesti o formula logica cu IF, care afiseaza un mesaj diferit dupa o conditie
  • Sa fixezi o celula cu referinta absoluta ($) ca sa nu se mute atunci cand copiezi formula
  • Sa calculezi indicele de masa corporala (IMC) pentru mai multe persoane si sa semnalezi automat valorile in afara intervalului normal

Incearca singur!

Provocare — inainte sa citesti:

Ai un tabel cu temperatura masurata la 20 de pacienti, o data pe zi, timp de 7 zile — deci 140 de valori. Vrei sa stii: media pe sectie, cea mai mare valoare inregistrata si la cati pacienti temperatura a trecut de 38 de grade macar o data. Scrie mai jos, in cuvintele tale, ce ai face daca ar trebui sa raspunzi la aceste trei intrebari citind manual valorile, celula cu celula.

💡 Ai nevoie de un indiciu?

La 140 de valori, numaratul manual dureaza minute bune si e usor sa gresesti — sari o celula, aduni de doua ori alta. Foaia de calcul face exact acest tip de munca repetitiva instant si fara greseala de numarare, atat timp cat ii dai formula corecta o singura data.

Subiectul lectiei de azi iti arata exact formulele care fac asta.

1

Bazele unei formule — celula, referinta, operator

Intr-o foaie de calcul (Excel), fiecare casuta se numeste celula si are o adresa formata din litera coloanei si numarul randului — de exemplu B2 este celula din coloana B, randul 2. O formula este o instructiune de calcul pe care o scrii intr-o celula; incepe intotdeauna cu semnul =, urmat de numere, referinte de celule (ex. B2) si operatori: + (adunare), - (scadere), * (inmultire), / (impartire), ^ (ridicare la putere).
Cum scrii o formula, pas cu pas:

1. Dai clic pe celula in care vrei rezultatul (ex. D2).
2. Tastezi semnul =.
3. Dai clic pe celula B2 (sau o tastezi direct) — Excel o adauga in formula.
4. Tastezi operatorul, apoi dai clic pe C2.
5. Apesi Enter — celula afiseaza rezultatul, dar formula ramane pastrata "in spate"; o vezi din nou daca dai clic pe celula si te uiti in bara de formule de deasupra tabelului.

Exemplu din activitatea de sectie — valoarea unui consum de materiale:

Intr-un registru de stocuri, coloana B are cantitatea de manusi consumate (in cutii), coloana C are pretul unei cutii, iar in D2 vrei valoarea totala. Scrii: =B2*C2. Daca B2 = 12 cutii si C2 = 12,50 lei, D2 va afisa 150 (12 × 12,50 = 150 lei).

Atentie la separatorul dintre argumente:

In lectia asta folosim numele functiilor in engleza (SUM, AVERAGE, IF etc.), asa cum apar cel mai des in Excel. Daca la tine functiile apar traduse in romana (de exemplu SUMA in loc de SUM), cauta echivalentul din meniul de sugestii al Excel — functioneaza identic, doar numele difera. Pe multe calculatoare cu setari regionale de Romania, Excel foloseste punct-si-virgula ( ; ) intre argumentele unei functii, nu virgula — pentru ca virgula e deja folosita ca separator zecimal (23,5 in loc de 23.5). Formulele din aceasta lectie sunt scrise cu ; intre argumente, exact ca pe un calculator romanesc obisnuit.

2

SUM si AVERAGE — insumare si medie pe un interval

SUM(interval) aduna toate valorile numerice dintr-un interval de celule si returneaza suma lor.
AVERAGE(interval) calculeaza media aritmetica a valorilor din acel interval (suma lor impartita la numarul de valori).
Un interval se scrie ca celula-de-start:celula-de-final, de exemplu B2:B6 inseamna "toate celulele de la B2 pana la B6, inclusiv".
Exemplu 1 — stoc de materiale sanitare pe zilele saptamanii:

In coloana B, randurile 2-8, ai numarul de seringi consumate in fiecare din cele 7 zile ale saptamanii. Ca sa afli consumul total, scrii intr-o celula libera: =SUM(B2:B8). Rezultatul e suma tuturor celor 7 valori.

Exemplu 2 numeric complet — media pulsului unui pacient:

Coloana B, randurile 2-6, contine 5 masuratori de puls din aceeasi tura: 78, 82, 75, 88, 80 (bpm — batai pe minut). Scrii in B8: =AVERAGE(B2:B6).
Calculul pe care il face Excel: (78 + 82 + 75 + 88 + 80) / 5 = 403 / 5 = 80,6.
Celula B8 va afisa 80,6 — pulsul mediu al pacientului in acea tura.

Cum extinzi o formula pe mai multe celule:

Daca vrei aceeasi formula pentru mai multi pacienti (o coloana per pacient sau un rand per pacient), nu o rescrii de fiecare data: dai clic pe celula cu formula gata scrisa, apoi tragi de coltul mic din dreapta-jos al celulei (cursorul se transforma intr-o cruciulita subtire) peste celulele urmatoare. Excel copiaza formula si adapteaza automat referintele — vezi in atomul despre referinte absolute de ce uneori NU vrei sa se adapteze.

3

MIN si MAX — gasirea valorilor extreme

MIN(interval) returneaza cea mai mica valoare numerica dintr-un interval de celule.
MAX(interval) returneaza cea mai mare valoare numerica din acelasi interval.
Ambele sunt utile cand vrei sa vezi rapid un varf intr-un sir de masuratori, fara sa parcurgi vizual fiecare valoare.
Exemplu numeric complet — tensiunea sistolica pe 6 zile:

Coloana B, randurile 2-7: 118, 125, 132, 121, 145, 119 (mmHg).
In B9 scrii: =MIN(B2:B7) → rezultat 118.
In B10 scrii: =MAX(B2:B7) → rezultat 145.
Fara sa numeri sau sa cauti cu ochiul, vezi imediat ca valoarea cea mai mare inregistrata a fost 145, in ziua a 5-a.

Utilitate practica pe sectie:

MIN si MAX aplicate pe o coloana cu date ale mai multor pacienti (de exemplu, IMC-ul fiecaruia dintr-o lista) iti arata instant cine are valoarea cea mai mica si cine valoarea cea mai mare din acel grup — util pentru o privire rapida inainte de a intra in detalii pentru fiecare caz in parte.

4

COUNT si COUNTIF — numarare simpla si numarare conditionata

COUNT(interval) numara cate celule dintr-un interval contin o valoare numerica (ignora celulele goale sau cu text). Util ca sa verifici, de exemplu, ca ai completat toate cele 7 masuratori dintr-o saptamana si nu ai sarit vreo zi.
COUNTIF(interval; criteriu) numara doar celulele care indeplinesc o conditie pe care o scrii tu. Criteriul textual sau cu operator se scrie intre ghilimele, de exemplu ">=38".
Exemplu 1 — verificare completitudine:

Coloana B, randurile 2-8, ar trebui sa aiba 7 valori de temperatura (o masuratoare pe zi, o saptamana). =COUNT(B2:B8) returneaza 7 daca toate celulele sunt completate cu numere; daca returneaza 5, inseamna ca 2 zile nu au fost inregistrate.

Exemplu numeric complet — numararea zilelor cu febra:

Aceleasi 7 valori de temperatura in B2:B8: 36,8 / 37,1 / 38,4 / 37,9 / 38,1 / 36,9 / 37,2.
Scrii: =COUNTIF(B2:B8;">=38").
Excel verifica fiecare celula: 38,4 ≥ 38 (da), 38,1 ≥ 38 (da), restul sunt sub 38. Rezultat: 2 — pacientul a avut 2 zile cu temperatura de febra din cele 7.

Alte criterii posibile pentru COUNTIF:

"<18,5" — valori sub un prag
">24,9" — valori peste un prag
"Normal" — numara celulele care contin exact acel text (util daca ai deja o coloana cu etichete puse de o formula IF)

Atentie — COUNTIF pe un tabel intreg numara MASURATORI, nu PACIENTI:

Daca ai un tabel cu 20 de pacienti (randurile 2-21) si 7 zile de masuratori (coloanele B-H), formula =COUNTIF(B2:H21;">=38") iti spune de cate ori a aparut o valoare de febra in tot tabelul — dar nu iti spune la cati pacienti diferiti a aparut cel putin o data, pentru ca acelasi pacient poate avea febra in 2-3 zile si e numarat de mai multe ori.

Ca sa afli la cati pacienti temperatura a trecut de 38 de grade macar o data, ai nevoie de doi pasi:
1. Adaugi o coloana ajutatoare I, cu cate o formula COUNTIF pe rand: in I2 scrii =COUNTIF(B2:H2;">=38") si o copiezi pana in I21 — fiecare celula din I iti spune de cate ori a avut acel pacient febra in saptamana lui.
2. Numeri cate randuri din coloana ajutatoare sunt peste zero: =COUNTIF(I2:I21;">0") — acesta e raspunsul: numarul de pacienti (nu de masuratori) care au avut cel putin o zi cu febra.

5

Functia IF — semnalarea automata a unei conditii

IF(conditie; valoare_daca_adevarat; valoare_daca_fals) este o functie logica: verifica conditia (o comparatie, ex. B2>=38), si daca aceasta e adevarata afiseaza primul rezultat, altfel afiseaza al doilea. Operatorii de comparatie folositi in conditie sunt: > (mai mare), < (mai mic), >= (mai mare sau egal), <= (mai mic sau egal), = (egal), <> (diferit).
Exemplu numeric complet — semnalarea febrei:

B2 contine temperatura masurata: 38,1. In C2 scrii: =IF(B2>=38;"Febra";"Normal").
Excel intreaba: este 38,1 mai mare sau egal cu 38? Da → afiseaza primul text: "Febra".
Daca B2 ar fi fost 37,6 (subfebrilitate, nu febra), conditia ar fi falsa, iar C2 ar afisa "Normal". Pragul de 38 de grade este cel folosit medical pentru febra; valorile intre 37,3 si 37,9 se numesc subfebrilitate si nu intra in aceasta categorie.

IF cu doua praguri — un IF in interiorul altui IF:

Cand ai trei rezultate posibile (nu doar doua), pui un al doilea IF in locul celui de-al treilea argument. Pentru IMC (indicele de masa corporala): daca IMC e sub 18,5 e "Sub greutatea normala", daca e peste 24,9 e "Peste greutatea normala", altfel e "Normal":
=IF(D2<18,5;"Sub greutatea normala";IF(D2>24,9;"Peste greutatea normala";"Normal"))
Primul IF verifica pragul de jos; daca acesta e fals, al doilea IF (scris in locul lui "altfel") verifica pragul de sus; daca si acesta e fals, ramane concluzia "Normal".

Greseala tipica — ghilimelele lipsa la text:

Daca scrii =IF(B2>=38;Febra;Normal) fara ghilimele in jurul cuvintelor "Febra" si "Normal", Excel crede ca Febra si Normal sunt nume de celule (ca A1 sau B2) si afiseaza eroarea #NAME?. Regula de recunoscut: orice text care nu e o referinta de celula sau un numar, in interiorul unei formule, trebuie sa fie intre ghilimele duble.

6

Referinte absolute — cand nu vrei ca o celula sa se mute la copiere

Cand copiezi o formula dintr-o celula in alta (tragand de coltul celulei), referintele obisnuite — numite referinte relative (ex. B2) — se adapteaza automat: daca in randul 2 formula folosea B2, in randul 3 va folosi automat B3. Uneori insa ai o singura celula "de referinta fixa" — un prag, un tarif — pe care vrei sa o foloseasca toate randurile, fara sa se mute. Pentru asta pui semnul $ inaintea literei de coloana si inaintea numarului de rand: $G$3 este o referinta absoluta si ramane neschimbata oriunde copiezi formula.
Exemplu — un prag fix pentru mai multi pacienti:

Ai o celula G3 unde ai scris o singura data pragul superior normal pentru IMC: 24,9. In coloana D ai IMC-ul fiecarui pacient (D2, D3, D4...). In E2 scrii: =IF(D2>$G$3;"Peste normal";"Normal") si copiezi formula in jos pana la E6.
Pentru ca G3 are semnul $ pe ambele parti, formula din E3 devine =IF(D3>$G$3;...), cea din E4 devine =IF(D4>$G$3;...) — D se adapteaza normal (referinta relativa), dar $G$3 ramane mereu G3, la fel in toate cele 5 randuri.

Greseala tipica — uiti semnul $ si formula "se strica" la copiere:

Daca scrii formula fara $, adica =IF(D2>G3;"Peste normal";"Normal"), si o copiezi in jos, in randul 3 devine automat =IF(D3>G4;...) — compara IMC-ul pacientului cu celula G4, care e probabil goala sau contine altceva, nu pragul tau. Rezultatul pare plauzibil (nu da eroare), dar e gresit: fiecare rand se compara cu o celula diferita in loc de acelasi prag. Cum recunosti greseala: dai clic pe cateva celule din coloana rezultat si te uiti in bara de formule — daca referinta la prag e diferita de la un rand la altul (G3, apoi G4, apoi G5...), lipseste semnul $.

7

Recapitulare — un registru complet de IMC pe sectie

IMC (indicele de masa corporala) se calculeaza cu formula greutate (kg) impartita la inaltime (m) la patrat. In Excel, ridicarea la putere se scrie cu semnul ^, deci formula pentru randul 2 este =B2/(C2^2), unde B2 e greutatea si C2 e inaltimea in metri. Intervalul general folosit pentru "greutate normala" este 18,5 - 24,9 — il folosim mai jos doar ca exemplu numeric de lucru, nu ca sfat sau evaluare medicala.
Tabelul de lucru (exemplu, nu date reale de pacienti):

Coloane: A = Nume, B = Greutate (kg), C = Inaltime (m), D = IMC, E = Semnal.
Prag jos, celula G2 = 18,5. Prag sus, celula G3 = 24,9.

Randul 2 — Popescu Ion: 82 kg, 1,78 m
Randul 3 — Ionescu Maria: 58 kg, 1,60 m
Randul 4 — Georgescu Ana: 95 kg, 1,72 m
Randul 5 — Radu Vasile: 70 kg, 1,75 m
Randul 6 — Dumitrescu Elena: 65 kg, 1,65 m

Formulele scrise o singura data (in randul 2) si copiate pana in randul 6:

D2: =B2/(C2^2)
E2: =IF(D2<$G$2;"Sub normal";IF(D2>$G$3;"Peste normal";"Normal"))

Rezultatele calculate (poti reface acest exemplu ca sa verifici):

Popescu Ion: 82 / (1,78 × 1,78) = 82 / 3,1684 = 25,880571... ≈ 25,88 → Peste normal
Ionescu Maria: 58 / (1,60 × 1,60) = 58 / 2,56 = 22,65625 ≈ 22,66 → Normal
Georgescu Ana: 95 / (1,72 × 1,72) = 95 / 2,9584 = 32,111952... ≈ 32,11 → Peste normal
Radu Vasile: 70 / (1,75 × 1,75) = 70 / 3,0625 = 22,857142... ≈ 22,86 → Normal
Dumitrescu Elena: 65 / (1,65 × 1,65) = 65 / 2,7225 = 23,875114... ≈ 23,88 → Normal

De ce vezi doar doua zecimale — formatarea celulei, nu ROUND:

Excel pastreaza in celula valoarea completa, cu toate zecimalele ei (25,880571...), chiar daca formula pare sa dea un numar "rotund". Ca sa afisezi doar doua zecimale (25,88), formatezi celula — clic-dreapta pe celula → Formatare celule → Numar → 2 zecimale, sau butonul "Reduce zecimale" din bara de instrumente. Asta schimba doar ce vezi pe ecran; celula continua sa retina si sa foloseasca in calcule valoarea completa. Daca refaci acest exemplu si celula D nu e formatata, e normal sa vezi mai multe cifre dupa virgula — nu inseamna ca ai gresit formula.

Prelucrarea rezultatelor din coloana D, cu functiile invatate azi:

Media pe grup: =AVERAGE(D2:D6) foloseste valorile complete retinute in coloana D (nu cele afisate rotunjit mai sus): (25,880571+22,65625+32,111952+22,857142+23,875114)/5 = 127,381029/5 = 25,476206... afisata cu doua zecimale ≈ 25,48.
Atentie: daca ai aduna manual doar valorile deja rotunjite la 2 zecimale (25,88+22,66+32,11+22,86+23,88=127,39, /5=25,478), iese aproape acelasi rezultat afisat — dar e o coincidenta a acestui exemplu, nu metoda corecta. AVERAGE calculeaza mereu din valorile complete din celule, nu din ce vezi afisat pe ecran.
Cel mai mic IMC: =MIN(D2:D6) = 22,66 (Ionescu Maria)
Cel mai mare IMC: =MAX(D2:D6) = 32,11 (Georgescu Ana)
Cati din cei 5 sunt peste normal: =COUNTIF(D2:D6;">24,9") = 2
Cate valori sunt completate in coloana D: =COUNT(D2:D6) = 5 (confirmi ca niciun rand nu a ramas necalculat)

Protectia datelor pacientilor — o observatie de retinut:

Un registru ca acesta contine date medicale identificabile (nume + valori). Nu il lasi deschis pe un monitor vizibil altor persoane, nu il trimiti prin canale neprotejate si il stochezi doar unde ai voie, conform regulilor unitatii sanitare unde lucrezi. Pentru exercitiile de mai jos si pentru orice exemplu de invatare, foloseste nume inventate, niciodata date reale de pacienti.

Conexiune cu urmatoarea lectie:

Ai vazut cum un tabel de numere devine, cu cateva formule, un rezumat clar si un semnal automat. In lectia urmatoare inveti cum transformi aceleasi date intr-un grafic — o reprezentare vizuala care arata dintr-o privire ce arata acum un sir de formule.

Exercitii practice

Exercitiul 1 (Nivel minim) — SUM si AVERAGE

Intr-o coloana B, randurile 2-6, ai numarul de perechi de manusi consumate in 5 zile de lucru: 24, 31, 19, 27, 22. Scrie formula completa (cu semnul =) pentru: a) totalul manusilor consumate in cele 5 zile; b) media zilnica de consum. Calculeaza si rezultatul fiecarei formule, aratand calculul pas cu pas.

Vezi rezolvarea

a) Total. Formula: =SUM(B2:B6)

Calcul pas cu pas: 24 + 31 + 19 + 27 + 22 = 123 perechi de manusi consumate in cele 5 zile.

b) Media zilnica. Formula: =AVERAGE(B2:B6)

Calcul: (24 + 31 + 19 + 27 + 22) / 5 = 123 / 5 = 24,6 perechi de manusi pe zi.

Observatie: AVERAGE aduna aceleasi valori ca SUM, dar imparte suma la numarul de celule numerice din interval (aici 5 zile).

Exercitiul 2 (Nivel standard) — COUNTIF si IF pentru semnalare

Ai temperaturile unui pacient masurate 8 zile la rand, in coloana B (randurile 2-9): 36,7 / 37,0 / 38,2 / 38,6 / 37,4 / 36,9 / 37,1 / 38,0. a) Scrie formula COUNTIF care numara zilele cu temperatura de febra (≥ 38) si calculeaza rezultatul manual. b) Scrie formula IF pentru celula C2, care afiseaza "Febra" daca B2 ≥ 38 si "Normal" altfel, apoi spune ce va afisa fiecare din cele 8 celule C2:C9.

Vezi rezolvarea

a) COUNTIF. Formula: =COUNTIF(B2:B9;">=38")

Verificare manuala, valoare cu valoare: 36,7 nu; 37,0 nu; 38,2 da; 38,6 da; 37,4 nu; 36,9 nu; 37,1 nu; 38,0 da. Total zile cu febra: 3.

b) IF in C2. Formula: =IF(B2>=38;"Febra";"Normal"), copiata pana in C9.

Rezultate C2:C9, in ordine: Normal, Normal, Febra, Febra, Normal, Normal, Normal, Febra — exact aceleasi 3 zile gasite la punctul a).

Exercitiul 3 (Nivel performanta) — registru complet cu referinte absolute

Ai un mini-registru cu 4 persoane (randurile 2-5), coloana B = greutate (kg), coloana C = inaltime (m): Marin Andrei 90 kg / 1,80 m; Stanescu Ioana 52 kg / 1,58 m; Cretu Bogdan 78 kg / 1,74 m; Voicu Diana 61 kg / 1,63 m. Pragurile sunt fixate o singura data: G2 = 18,5 (prag jos), G3 = 24,9 (prag sus). a) Calculeaza manual IMC-ul fiecarei persoane (formula IMC = greutate / inaltime^2), pana la doua zecimale. b) Scrie formula din D2 pentru IMC si formula din E2 care foloseste IF (cu doua conditii) si referinte absolute la G2 si G3, ca sa poata fi copiata neschimbata pana in randul 5. c) Explica, in cuvinte, ce s-ar fi intamplat cu rezultatele daca uitai semnul $ la G2 si G3 si copiai formula in jos.

Vezi rezolvarea

Schita de rezolvare (nu produsul gata calculat pentru toti 4 — verifica-ti singur restul dupa modelul de mai jos).

a) Formula IMC: greutate / inaltime^2. Exemplu complet, Marin Andrei: 90 / (1,80^2) = 90 / 3,24 = 27,78. Calculeaza la fel Stanescu, Cretu si Voicu — pastreaza 2 zecimale.

b) D2: =B2/(C2^2). E2, dupa modelul din lectie (IF in IF, cu referinte absolute la ambele praguri): =IF(D2<$G$2;"Sub normal";IF(D2>$G$3;"Peste normal";"Normal")), copiata pana in E5.

c) Fara $, la copiere in jos B2:C2 devin B3:C3 (corect, e voit), dar G2/G3 ar deveni G3/G4, apoi G4/G5 — praguri gresite sau celule goale, deci rezultate eronate sau eroare de calcul.

Criterii de evaluare: IMC corect la 2 zecimale pentru toate cele 4 persoane; formula E2 cu ambele praguri $-fixate si functionala copiata neschimbata; explicatia de la c) leaga clar lipsa $ de deplasarea referintei la copiere.

Ce ai invatat astazi

  • O formula incepe cu = si poate combina numere, referinte de celule si operatori (+ - * / ^)
  • SUM aduna valorile dintr-un interval; AVERAGE calculeaza media lor
  • MIN gaseste cea mai mica valoare dintr-un interval; MAX gaseste cea mai mare
  • COUNT numara celulele cu valori numerice; COUNTIF numara doar celulele care indeplinesc o conditie (ex. ">=38")
  • IF(conditie; valoare_daca_adevarat; valoare_daca_fals) afiseaza un rezultat diferit dupa o conditie; textul dintr-o formula IF trebuie intre ghilimele
  • Un IF poate contine alt IF, pentru trei sau mai multe rezultate posibile
  • Referinta relativa (B2) se adapteaza la copiere; referinta absoluta ($G$3) ramane fixa — utila pentru un prag comun mai multor randuri
  • IMC = greutate (kg) / inaltime (m)^2; formula in Excel: =B2/(C2^2)
  • Datele medicale dintr-un registru se trateaza cu protectie: nu se folosesc date reale de pacienti in exercitii de invatare

Vrei mai mult?

  • Provocare: Extinde registrul de IMC din recapitulare cu un al saselea pacient si construieste o coloana de Semnal cu TREI rezultate posibile, nu doua: Subponderal (IMC sub pragul din G2), Normal (intre cele doua praguri) si Peste normal (peste pragul din G3), folosind un IF imbricat (un IF in interiorul altui IF) si referinte absolute la ambele praguri. Copiaza formula pe toate cele 6 randuri si verifica manual ca fiecare rezultat e corect.
  • De gandit: O referinta relativa (B2) se schimba automat cand copiezi formula in alt rand, dar o referinta absoluta ($G$3) ramane fixa. Ce anume din adresa scrisa - nu din pozitia formulei - face ca Excel sa stie ce sa mute si ce sa lase neschimbat?
  • Deschidere: In gestiunea reala a stocurilor de materiale sanitare, o coloana de alerta construita cu IF si un prag (de exemplu cantitate sub 10) semnalizeaza automat materialele aproape epuizate, fara ca cineva sa verifice manual fiecare rand din sute. E aceeasi tehnica pe care ai folosit-o aici pentru IMC.

Urmatoarea lectie

Continua cu Reprezentari grafice — cum transformi un tabel de date intr-un grafic clar, care arata dintr-o privire tendinte si valori iesite din normal.

Continua →