Tot ce găsești online — o poză, un text, o melodie, un videoclip — are un autor, iar acel autor are drepturi protejate prin lege. Să iei munca altcuiva și să o prezinți ca pe a ta se numește plagiat, și e la fel de greșit digital ca și pe hârtie.
Etica digitală înseamnă să te comporți online cu aceleași reguli de bun simț pe care le aplici față în față: respecți oamenii, nu distribui informațiile private ale altora, citezi sursele și nu ai cuvinte pe care nu le-ai spune privind pe cineva în ochi.
Drepturile de autor (copyright) protejează orice creație originală — text, imagine, muzică, video sau cod — automat, din momentul în care a fost creată. Nu ai nevoie de un simbol ©; pur și simplu există. Ca urmare, nu ai voie să copiezi sau să folosești creația altcuiva fără permisiunea lui, chiar dacă o găsești pe internet.
Există și licențe Creative Commons (CC) — un fel de permisiune voluntară pe care autorul o oferă în avans: „poți folosi imaginea mea dacă menționezi sursa". Site-uri ca Unsplash sau Pexels publică imagini sub astfel de licențe tocmai pentru a putea fi refolosite legal.
GDPR (General Data Protection Regulation) este legea europeană din 2018 care îți dă drepturi concrete asupra datelor tale personale — inclusiv dreptul de a cere ștergerea lor sau de a vedea ce știe o companie despre tine.
Maria a găsit pe Google un referat perfect și l-a predat ca al ei. Profesorul a rulat o verificare de plagiat și a descoperit sursa originală. Rezultat: nota anulată. Regula simplă: dacă nu ai scris tu, pune sursa — autor, titlu, link.
Andrei a pus o fotografie din Google Images în proiectul de pe Canva. Nu știa că fotografia era protejată prin copyright și că autorul ei ar fi putut cere retragerea proiectului. Soluție: folosește Unsplash, Pexels sau Pixabay — imagini libere de drepturi.
Ionuț i-a scris unui coleg „TRIMITE-MI TEMA ACUM!!!". Colegul s-a simțit atacat — pe internet, literele mari totale înseamnă că țipi. Netiquette-ul spune: comunică online exact cum ai face față în față.