1. Ce este o formulă Excel?
O formulă este o instrucțiune care îi spune Excel-ului să facă un calcul automat. Toate formulele încep cu semnul = (egal). Fără acest semn, Excel crede că scrii text simplu, nu o instrucțiune de calcul.
Când scrii =10+5 într-o celulă și apeși Enter, Excel nu afișează textul "=10+5" - ci calculează și afișează rezultatul: 15.
Gândește-te la o formulă ca la o rețetă: îi dai ingredientele (numerele sau celulele) și instrucțiunile (operatorii +, -, *, /), iar Excel "gătește" și îți servește rezultatul pe tavă.
Rețeta rămâne aceeași, dar dacă schimbi un ingredient (o valoare dintr-o celulă), felul principal (rezultatul) se schimbă automat!
2. Cele 4 operații de bază
Excel folosește acești operatori pentru calcule. Atenție: sunt diferiți de ce scrii pe caiet!
| Operator | Operație | Pe caiet | În Excel | Rezultat |
|---|---|---|---|---|
| + | Adunare | 10 + 5 | =10+5 | 15 |
| - | Scădere | 10 - 5 | =10-5 | 5 |
| * | Înmulțire | 10 x 5 | =10*5 | 50 |
| / | Împărțire | 10 : 5 | =10/5 | 2 |
În matematică scriem x (pentru înmulțire) și : (pentru împărțire). În Excel, folosim * (asterisc / steluță - tasta Shift+8) și / (slash / bară oblică - tasta de lângă Shift drept). Sunt pe tastatura ta!
Gândește-te la scoreboard-ul unui joc multiplayer. Dacă vrei să știi scorul total, nu aduni manual scorul fiecărui jucător - jocul are o formulă care calculează automat: Scor_Total = Kill_Points + Assist_Points - Death_Penalty. Exact asta face Excel cu formulele!
De ce folosim A1 în loc de numere?
În loc să scrii =10+5, poți scrie =A1+B1 (unde A1 conține 10 și B1 conține 5). Rezultatul e la fel: 15.
Dar diferența apare când schimbi o valoare. Dacă modifici A1 din 10 în 100, formula =A1+B1 recalculează automat la 105. Formula cu numere fixe (=10+5) rămâne mereu 15, indiferent ce schimbi în tabel.
4. Referințe relative și Auto-fill
Când copiezi o formulă în jos (pe următorul rând), Excel ajustează automat referințele. Formula =A1+B1 copiată pe rândul 2 devine =A2+B2. Aceasta se numește referință relativă - referința se adaptează relativ la noua poziție.
Asta înseamnă că poți scrie formula o singură dată și să o copiezi pentru 100 de rânduri - fiecare rând va calcula cu valorile lui!
Gândește-te că dirigintele spune: "Fiecare elev să își adune notele de pe PROPRIUL rând din catalog". Nu spune "adună notele de pe rândul 2" - spune "adună notele de pe rândul TĂU". Când Ana citește instrucțiunea, adună notele ei. Când Ion citește aceeași instrucțiune, adună notele lui. La fel lucrează referințele relative în Excel!
5. Atenție la ordinea operațiilor!
Ca în matematică, Excel nu face operațiile pur și simplu în ordinea în care sunt scrise. Mai întâi calculează ce e în paranteze, apoi înmulțirea și împărțirea, apoi adunarea și scăderea. Operațiile de același rang se fac de la stânga la dreapta (de exemplu =10-3+2 dă 9, nu 5). Dacă vrei să schimbi ordinea, folosești paranteze ( ).
| Prioritate | Operație | Exemplu |
|---|---|---|
| 1 (prima) | Paranteze ( ) | =(2+3)*4 = 5*4 = 20 |
| 2 | Înmulțire * și Împărțire / | =2+3*4 = 2+12 = 14 |
| 3 (ultima) | Adunare + și Scădere - | =10-3+2 = 9 |
Tabel final cu toate formulele
Să vedem cum arată un catalog complet cu note, totaluri și medii, construite cu formule:
| Celula | Formula | Ce face |
|---|---|---|
| E2 | =SUM(B2:D2) | Suma notelor Anei: 9+8+10 = 27 |
| E3 | =SUM(B3:D3) | Suma notelor lui Ion (auto-fill din E2) |
| E4 | =SUM(B4:D4) | Suma notelor Mariei (auto-fill din E2) |
| F2 | =E2/3 | Media Anei: 27/3 = 9 |
| F3 | =E3/3 | Media lui Ion (auto-fill din F2) |
| F4 | =E4/3 | Media Mariei (auto-fill din F2): 29/3 = 9,666... În tabel e rotunjită la 9,67; în Excel vei vedea mai multe zecimale (9,666667 sau 9.666667, după calculator). |
| B5 | =SUM(B2:B4) | Total pe Nota1: 9+7+10 = 26 |
| E5 | =SUM(E2:E4) | Total general: 27+21+29 = 77 |
Am scris doar 4 formule (E2, F2, B5, E5) și le-am copiat cu instrumentul de umplere (fill handle). Referințele relative au făcut restul muncii! Notă: Împărțirea manuală (=E2/3) funcționează corect cu 3 note fixe. Când numărul de note poate varia, funcția =AVERAGE(B2:D2) calculează automat media indiferent de câte valori sunt — o vei învăța în lecția următoare.
6. Referințe absolute ($B$1) — când auto-fill face greșeli
Ai învățat că referințele relative (A1, B2) se ajustează automat la copiere. E minunat — dar există situații când NU vrei ca referința să se schimbe. De exemplu, dacă ai un procent de TVA fix într-o celulă, vrei ca TOATE formulele să se uite la ACEEAȘI celulă, indiferent unde le copiezi.
Soluția: referința absolută. Pui semnul $ înaintea literei coloanei și/sau a numărului rândului pentru a le "bloca".
| Scriere | Ce se blochează | La copiere |
|---|---|---|
| A1 | Nimic — referință relativă | Se ajustează rând ȘI coloana |
| $A$1 | Coloana A ȘI rândul 1 — absolută | Rămâne mereu $A$1 |
Referința relativă e ca și cum îi spui unui coleg "mergi la vecin" — "vecinul" depinde de unde ești tu. Referința absolută e ca și cum îi dai adresa exactă: "mergi la strada Primăverii nr. 5" — adresa nu se schimbă indiferent de unde pleci.
Formula din C2 a fost trasă cu instrumentul de umplere (fill handle) în C3 și C4. B2, B3, B4 s-au ajustat (referință relativă), dar $B$1 a rămas fix — mereu cota TVA din B1!
Când ești în bara de formule și cursorul e pe o referință (ex: B1), apasă F4 o dată: B1 devine $B$1. Dacă mai apeși, apar variantele B$1 și $B1 (blocat doar rândul sau doar coloana), apoi revine la B1. Apeși până ajungi la varianta de care ai nevoie.