1. Pixeli si rezolutie: cat de mare pot tipari o fotografie
Doi colegi aduc fotografii pentru afisul cercului de teatru, format A4. Primul aduce o poza salvata de pe Facebook: 600 x 400 pixeli. Al doilea aduce poza originala de pe telefon: 4000 x 3000 pixeli. Pe ecran arata amandoua bine. Tiparite pe A4, prima iese cu marginile zimtate si fata actorului pastoasa, a doua iese curata.
De ce? Pentru ca la tipar conteaza cati pixeli ai, nu cat de bine arata pe ecran. Ecranul afiseaza poza mica la marimea lui; hartia o intinde pe 21 cm si atunci se vede din ce e facuta.
Dimensiune tiparita (inch) = Pixeli ÷ DPI, iar 1 inch = 2,54 cm.
Invers, cand cerinta iti da centimetrii: Pixeli = (cm ÷ 2,54) × DPI.
Exemplu: o poza de 2400 x 1800 pixeli, tiparita la 300 DPI, iese 2400 ÷ 300 = 8 inch (20,3 cm) pe 1800 ÷ 300 = 6 inch (15,2 cm).
72–96 DPI — ecran, pagina web, atasament de e-mail, diapozitiv de prezentare. Mai mult nu se vede.
150 DPI — minimul acceptabil pentru o fisa sau un referat tiparit la imprimanta scolii.
300 DPI — standardul pentru tipar de calitate: brosura, afis, coperta revistei scolare, album de portofoliu.
De aici rezulta cerinta practica: o pagina A4 (21 x 29,7 cm) tiparita la 300 DPI cere o imagine de aproximativ 2480 x 3508 pixeli; aceeasi pagina la 150 DPI se multumeste cu 1240 x 1754 pixeli.
O imagine mica marita artificial nu redevine clara. Programul nu gaseste detaliile lipsa, ci inventeaza pixeli noi calculandu-i ca medie a vecinilor — de aceea rezultatul iese moale, ca privit prin geam aburit. Porneste intotdeauna de la fisierul original (cel de pe telefon sau de pe aparat), nu de la varianta descarcata dintr-o postare.
2. Formate de imagine: JPEG, PNG, BMP, TIFF
Salvezi de trei ori la rand aceeasi fotografie de la vizita la muzeu, ca JPEG, corectand de fiecare data cate ceva. A treia oara observi pete patrate in jurul contururilor. Colega ta salveaza captura de ecran cu o poezie ca JPEG si literele au margini murdare; salvata ca PNG, aceleasi litere sunt curate.
Formatul nu e un detaliu administrativ: el hotaraste daca imaginea pierde calitate, cat de mare e fisierul si daca poate avea fundal transparent.
Compresie cu pierdere, reglabila printr-o calitate de la 1 la 100. Peste 80–85% diferenta fata de original e practic invizibila; sub 40% apar pete si blocuri de culoare. Fisiere mici, deschise de orice program. Nu suporta transparenta.
Foloseste-l pentru: fotografii in referate, poze de la excursii si serbari, imagini pentru prezentari si e-mail.
Compresie fara pierdere si transparenta prin canal alfa. Muchiile si literele raman taioase, oricate salvari faci.
Foloseste-l pentru: sigla scolii sau a cercului asezata peste un fundal colorat, capturi de ecran cu text, scheme si harti conceptuale, diagrame din prezentari.
Fara compresie: se scrie fiecare pixel, brut. O imagine de 1920 x 1080 ocupa in jur de 6 MB ca BMP si sub 1 MB ca JPEG de calitate buna. Nu suporta transparenta. Il intalnesti mai ales ca format vechi in Paint; nu-l folosi ca produs final.
Fara pierdere, cu fisiere mari (zeci sau sute de MB). Este formatul cerut de tipografii si folosit de biblioteci si arhive pentru scanarea documentelor vechi, tocmai pentru ca imaginea nu se degradeaza in timp la reluari. Prea greu pentru e-mail sau pentru web.
Fotografie → JPEG | Sigla, captura cu text, imagine cu fundal transparent → PNG | Document scanat pentru arhiva sau fisier trimis la tipografie → TIFF | Produs final in BMP → niciodata.
3. Decupare, rotire si redimensionare in Paint si Foto
Ai fotografiat panoul cu afisele pieselor de teatru din holul scolii. In poza intra si jumatate din calorifer, iar panoul iese usor inclinat. Nu ai nevoie de un program scump: doua aplicatii deja instalate in Windows rezolva tot — Paint pentru operatii precise pe pixeli si Foto (Photos) pentru indreptat si ajustari.
1. Deschizi imaginea: clic dreapta pe fisier → Deschidere cu → Paint.
2. Decupezi: in fila Home alegi unealta Select (dreptunghiul punctat), care sta chiar langa butoanele Crop, Resize si Rotate; tragi selectia peste zona pe care o pastrezi; apoi apesi butonul Crop din aceeasi zona a filei Home. (Denumirile exacte ale grupurilor de pe panglica difera intre versiunile de Windows; butoanele raman insa vecine.)
3. Rotesti: Home → Image → Rotate, cu variantele de 90° la dreapta, 90° la stanga, 180° si rasturnare pe orizontala sau verticala.
4. Redimensionezi: Home → Image → Resize (scurtatura: Ctrl+W). Alegi Percentage (procente) sau Pixels (pixeli), bifezi Maintain aspect ratio si introduci o singura valoare — cealalta se calculeaza singura.
5. Verifici marimea reala: File → Properties (scurtatura: Ctrl+E) iti arata latimea si inaltimea imaginii curente.
1. Deschizi imaginea cu dublu clic (Foto este aplicatia implicita in Windows) si apesi Editare imagine / Edit image, pictograma creion (scurtatura: Ctrl+E).
2. Decupezi si indrepti: tabul Decupare / Crop. Tragi de colturile chenarului; poti impune un raport fix (1:1, 4:3, 16:9) sau introduce dimensiuni; cursorul de inclinare (Straighten) roteste fin, cu cate un grad, si e exact ce iti trebuie pentru panoul stramb.
3. Salvezi: Salvare copie / Save as copy pastreaza originalul si scrie un fisier nou. Salvare suprascrie originalul — alegere pe care nu o mai poti anula dupa inchiderea aplicatiei.
Deformarea: daca debifezi Maintain aspect ratio si schimbi si latimea, si inaltimea, oamenii din poza ies alungiti sau turtiti. Intr-un portofoliu evaluat, e cea mai vizibila eroare posibila.
Marirea artificiala: daca in Resize introduci 200% pe o imagine de 600 pixeli, obtii 1200 de pixeli, dar nu si mai multe detalii. Numarul creste, claritatea nu.
4. Ajustari de baza: luminozitate, contrast, saturatie
Trei poze de la aceeasi vizita la muzeul de istorie: una facuta in sala slab luminata iese aproape neagra; una facuta contra ferestrei iese spalacita, cu vitrina alba fara detalii; una de la sectia de arta populara are covoarele fade, desi in realitate culorile erau puternice. Toate trei se repara din trei cursoare, in mai putin de un minut.
Luminozitate in plus: poza facuta in sala intunecoasa, in biblioteca sau seara la spectacol. Luminozitate in minus: poza supraexpusa, cu zone albe fara detalii.
Contrast in plus: fotografia unui text — pagina de carte, manuscris, tabla scrisa, afis. Scrisul se desprinde de hartie. Contrast in minus: rar, doar pentru o imagine folosita ca fundal, care nu trebuie sa fure atentia de la text.
Saturatie in plus (usor): lucrari de arta plastica, costume populare, decoruri de teatru. Saturatie la zero: obtii alb-negru — alegere buna pentru o pagina de portofoliu cu portrete de scriitori, unde vrei un aspect unitar.
1. Deschizi imaginea → Editare imagine (Ctrl+E).
2. Alegi tabul Ajustare / Adjustment, unde gasesti cursoarele Luminozitate (Brightness), Expunere (Exposure), Contrast si Saturatie (Saturation).
3. Muti cursoarele si urmaresti efectul in timp real pe imagine. Butonul Anulare tot / Undo all readuce imaginea la starea initiala.
4. Salvare copie, ca sa pastrezi originalul neatins.
Observatie corecta despre Paint: Paint nu are cursoare de luminozitate, contrast si saturatie. Pentru ajustari folosesti Foto sau un editor gratuit precum GIMP ori Paint.NET; Paint ramane pentru decupare, redimensionare, rotire si text.
Ordinea care da cele mai putine surprize: luminozitate → contrast → saturatie. Daca umbli intai la saturatie si abia apoi la lumina, culorile o iau razna si trebuie sa reiei.
Masura: deplasari de 10–25% pe cursor. Ajustarile extreme se vad de la distanta si nu au ce cauta intr-un material scolar oficial. Iar o corectie de lumina nu inseamna acelasi lucru cu o interventie asupra continutului: intr-o lucrare de istorie sau intr-un articol, fotografia documentara se corecteaza, nu se retuseaza — stergerea sau adaugarea de elemente dintr-o fotografie-document falsifica sursa.
5. Text pe imagine, export si inserare in document — sarcini tip proba D
Cerinta la proba practica suna cam asa: Deschideti fisierul portret.jpg. Decupati zona indicata, adaugati in coltul din dreapta-jos textul Portret de autor, redimensionati imaginea la 800 de pixeli latime si salvati-o cu numele lucrare5.png in folderul Examen. Fiecare cuvant din cerinta este un punct de barem: formatul, numele, folderul, dimensiunea.
1. Fila Home → grupul Tools → butonul Text (litera A).
2. Tragi un dreptunghi acolo unde vrei textul; apare bara Text cu font, marime, aldin, culoare.
3. Alegi Opaque (fundal colorat sub litere, lizibil peste o poza inchisa) sau Transparent (se vede imaginea prin spatele literelor).
4. Tastezi textul. Atentie: dupa ce dai clic in alta parte, textul devine parte din imagine, ca vopseaua pe panza — nu mai poate fi editat. De aceea salvezi o copie inainte de a scrie pe imagine.
In Paint: File → Save as → alegi JPEG picture, PNG picture, BMP picture sau Other formats pentru TIFF; apoi alegi folderul si scrii numele exact cerut.
Verificarea care iti salveaza punctele: dupa salvare, deschide folderul, clic dreapta pe fisier → Proprietati → tabul Detalii, unde vezi latimea, inaltimea, rezolutia si dimensiunea pe disc. Confrunta-le cu cerinta, litera cu litera.
Inserare: fila Insert → Pictures → This Device → alegi fisierul.
Dimensiune exacta in Word: selectezi imaginea → fila Picture Format → casetele Height si Width, cu Lock aspect ratio bifat, ca sa nu se deformeze.
Asezare in pagina: clic dreapta pe imagine → Wrap Text → Square face textul sa curga in jurul imaginii; In Line with Text, varianta implicita, trateaza imaginea ca pe o litera si e mai greu de pozitionat liber.
Decupare direct in document: Picture Format → Crop ascunde marginile fara sa modifice fisierul de pe disc — util pentru potriviri de ultim moment, dar imaginea completa ramane in document si isi pastreaza greutatea.
E-mail sau grup de clasa: JPEG, latime maxima 1920 de pixeli → sub 1–2 MB.
Fisa sau referat tiparit A4: JPEG sau PNG, minimum 1240 de pixeli latime (A4 la 150 DPI); pentru brosura tiparita profesional, 2480 de pixeli (A4 la 300 DPI).
Diapozitiv de prezentare: JPEG sau PNG, in jur de 1280 x 720 pixeli; peste 1920 nu se mai vede diferenta, dar fisierul prezentarii se ingroasa.
Sigla peste un fundal colorat: PNG cu transparenta.
6. Recapitulare — fluxul complet de editare a unei imagini
1. Citesti cerinta pana la capat — format, dimensiuni, rezolutie, nume de fisier, folder.
2. Lucrezi pe o copie — originalul ramane neatins, ca sa poti relua de la zero.
3. Indrepti — rotire de 90° sau inclinare fina, daca poza e stramba.
4. Decupezi (Crop) — pastrezi doar zona utila, centrata pe subiect.
5. Ajustezi — luminozitate, apoi contrast, apoi saturatie, in pasi mici.
6. Redimensionezi — cu Maintain aspect ratio bifat, la dimensiunea ceruta.
7. Exporti si verifici — formatul si numele cerute, apoi Proprietati → Detalii ca sa confirmi dimensiunile.
Daca micsorezi intai la 800 de pixeli si abia apoi decupezi un sfert din imagine, ramai cu vreo 400 de pixeli — prea putin pentru cerinta. Decupezi cat timp mai ai pixeli de risipit, si abia la final aduci imaginea la marimea ceruta.
— Ai salvat peste original si nu mai ai de unde relua.
— Ai debifat Maintain aspect ratio si imaginea a iesit turtita.
— Ai trimis la tipar o poza de 600 de pixeli marita la 2400: numarul e bun, claritatea nu.
— Ai salvat JPEG la calitate mica si au aparut pete patrate in jurul contururilor.
— Ai respectat totul, dar ai salvat cu alt nume sau in alt folder decat cerea enuntul.
Paint (in Windows) — decupare, rotire, redimensionare, text, salvare in JPEG, PNG, BMP, TIFF; fara ajustari de culoare.
Foto / Photos (in Windows) — decupare, indreptare fina, luminozitate, contrast, saturatie, salvare copie.
GIMP (gratuit, open-source) — editor complet, cu straturi si control asupra rezolutiei la export.
Paint.NET (gratuit) — intre cele doua: interfata simpla, straturi si ajustari de calitate.