1. Randuri, coloane si celule
Fiecare celula are o adresa unica formata din litera coloanei + numarul randului. Exemplu: celula din coloana B, randul 3, se numeste B3. Celula din coloana A, randul 1, se numeste A1.
Dimensiunile unui spreadsheet modern: Microsoft Excel are 1 048 576 de randuri si 16 384 de coloane (ultima coloana: XFD). Google Sheets functioneaza diferit: limita este de 10 milioane de celule per foaie, iar coloanele merg pana la ZZZ (maxim 18 278 de coloane). In practica scolara folosim cateva zeci de randuri si coloane.
Gandeste-te la o foaie de calcul ca la un caiet milimetric: coloanele sunt benzile verticale (de la stanga la dreapta), randurile sunt benzile orizontale (de sus in jos), iar celulele sunt patratele. Fiecare patratel are o adresa exacta, la fel ca patratelele de pe o hartie de grafic folosita in desen tehnic.
2. Tipuri de date intr-o celula
Titluri, nume, descrieri. Exemplu: Peisaj de toamna, Ulei pe panza. Textul se aliniaza implicit la stanga in celula.
Valori numerice: cantitati, preturi, dimensiuni. Exemplu: 450, 35.5. Numerele se aliniaza implicit la dreapta. Separatorul zecimal depinde de setarile regionale: punct (.) in varianta engleza sau virgula (,) in varianta romana.
Exemplu: 15/06/2026 sau 2026-06-15. Programul stocheaza datele ca numere (numar de zile de la o data de referinta), ceea ce permite calcule cu date (ex: cate zile a durat un proiect).
Orice continut care incepe cu = este tratat ca formula. Exemplu: =A1+B1. Celula afiseaza rezultatul calculului, nu formula in sine.
Truc util: Daca vrei sa introduci un numar ca text (de ex. un cod de catalog: “007”), pune un apostrof inaintea lui: '007. Apostrof-ul nu apare in celula, dar forteaza interpretarea ca text.
3. Formule de baza: SUM si AVERAGE
= si poate contine adrese de celule, operatori aritmetici (+, -, *, /) si functii predefinite.
=A1+B1 — aduna valorile din A1 si B1
=A3*B3 — inmulteste (pretul unitar din A3 cu cantitatea din B3)
=C5-D5 — scade (bugetul ramas dupa cheltuieli)
=SUM(A1:A5) aduna toate valorile din celulele A1, A2, A3, A4 si A5.
Avantaj fata de =A1+A2+A3+A4+A5: daca adaugi un rand nou in interval, suma se actualizeaza automat.
In LibreOffice Calc versiunea romana functia se numeste SUMA; in Microsoft Excel si Google Sheets se foloseste SUM indiferent de limba interfetei.
=AVERAGE(B2:B8) calculeaza media aritmetica a valorilor din B2 pana la B8 (suma impartita la numarul de valori).
In LibreOffice versiunea romana: MEDIE. In Excel/Google Sheets: AVERAGE.
Exemplu practic artistic: Ai o lista de 6 lucrari cu preturile in coloana C (C2:C7). Formula =SUM(C2:C7) iti da valoarea totala a portofoliului; formula =AVERAGE(C2:C7) iti da pretul mediu pe lucrare.
4. Referinte relative si absolute
O referinta fara semne speciale, de exemplu B2, este relativa: cand copiezi formula, referinta se ajusteaza relativ la noua pozitie.
Exemplu: =B2*C2 in celula D2. Copiata in D3 devine =B3*C3. Copiata in D4 devine =B4*C4. Foarte util cand aplici aceeasi formula pe mai multe randuri (de ex. pretul x cantitatea pentru fiecare lucrare).
Daca vrei ca o referinta sa nu se schimbe la copiere, adaugi semnul $ inaintea literei coloanei si/sau numarului randului.
$B$2 — coloana B si randul 2 sunt blocate; referinta nu se schimba indiferent unde copiezi formula.
$B2 — doar coloana B este blocata (randul se poate schimba).
B$2 — doar randul 2 este blocat (coloana se poate schimba).
Cand ai nevoie de referinta absoluta? De exemplu, daca rata TVA (19%) este in celula F1 si vrei sa calculezi TVA pentru fiecare lucrare: =B2*$F$1, =B3*$F$1 etc. Daca schimbi procentul in F1, toate calculele se actualizeaza instant.
Scurtatura: In Excel si Google Sheets poti apasa tasta F4 dupa ce selectezi o referinta intr-o formula pentru a cicla intre cele patru variante: B2 → $B$2 → B$2 → $B2 → B2.
5. Introducerea datelor si navigarea eficienta
Enter — confirma datele introduse si muta cursorul un rand mai jos (in aceeasi coloana).
Tab — confirma datele si muta cursorul la coloana urmatoare (pe acelasi rand).
Sagetile (← → ↑ ↓) — navigheaza liber intre celule.
Ctrl + Home — sare la celula A1.
Ctrl + End — sare la ultima celula cu date.
Dupa ce introduci o serie de valori (luni, numere consecutive, formule repetitive), poti selecta celulele si trage de patratelul mic din coltul dreapta-jos al selectiei pentru a extinde seria automat. Exemplu: Ianuarie, Februarie — selectezi amandoua si tragi → programul continua cu Martie, Aprilie…
Creezi o foaie cu evidenta lucrarilor. Coloana A = titlul lucrarii (text), coloana B = tehnica (text), coloana C = latime in cm (numar), coloana D = inaltime in cm (numar), coloana E = pret RON (numar). In celula F2 scrii =C2*D2 pentru a calcula suprafata in cm². Tragi formula pana la F10 — se calculeaza automat pentru toate lucrarile.
6. Recapitulare — foaia de calcul a artistului
Randul 1 (antet): A1 = Titlu, B1 = Tehnica, C1 = Latime (cm), D1 = Inaltime (cm), E1 = Pret (RON)
Randurile 2-7: datele fiecarei lucrari (text in A si B; numere in C, D, E)
Randul 8 (totaluri):
• A8: TOTAL (text)
• E8: =SUM(E2:E7) — valoarea totala a portofoliului
• E9: =AVERAGE(E2:E7) — pretul mediu per lucrare
Ce obtii: daca schimbi pretul unei lucrari sau adaugi una noua, totalul si media se recalculeaza automat — asta face un spreadsheet mult mai puternic decat o lista pe hartie sau intr-un document de text.
Urmatoarea lectie extinde aceasta foaie cu functii avansate (MIN, MAX, IF), formatare conditionala (colorarea automata a preturilor mari) si diagrame care vizualizeaza distributia preturilor sau a tehnicilor folosite.